Confesiunea unui detinut

V-ati gandit vreodata ce cuvinte i-ati adresa unui detinut care isi manifesta pararea de rau pentru trecutul sau, regretul pentru propriile abateri si caderi ?! Un detinut a ales sa-si povesteasca viata, intr-un mod simplu, concis, fara sa omita detaliile neplacute ale caderilor sale, fara sa incerce a-si ascunde faptele.

N. Dumitru se afla de mai mult timp in detentie in Penitenciarul Aiud. In viata lui a intervenit o schimbare, astfel incat a simtit nevoia sa se confeseze. Cui ? Nu stie nici el. A dorit sa se descarce. Insa spera ca unii sa-i raspunda, sa-i scrie, sa-l incurajeze. Pentru ca acolo unde se afla, inca in detentie, are nevoie in continuare de incurajari. Va redam mai jos povestea vietii acestuia, iar daca doriti sa-i scrieti, va invitam sa intrati pe www.rescue.ro si sa va lasati mesajele - fie in Cartea de Oaspeti, fie din Pagina de Contact. Echipa Rescue.ro va prelua aceste mesaje si le va inmana detinutului aflat la Aiud. De asemenea, eventualele raspunsuri va vor fi transmise pe adresele indicate de d-vs.

EXPERIENTA VIETII MELE SI
NEVOIA DUPA CUVANTUL LUI DUMNEZEU

N. Dumitru Inca de la inceputul acestei scrisori vreau sa multumesc lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii si mi-a dat putere sa va pot gasi pe voi, membrii Fundatiei Rescue si, prin intermediul vostru, sa-mi pot povesti viata. Mai intai de toate as vrea sa ma prezint si sa fac cunostinta cu toti cei care il cauta pe Dumnezeu cu o inima curata. Ma numesc N. Dumitru, sunt nascut in 06.06.1973. la Sibiu si sunt cetatean roman. Necazurile si problemele in ceea ce ma priveste au inceput inca de la nastere. Am avut nefericita sansa sa fiu abandonat de mama mea, de fapt am fost abandonat de ambii parinti. Cred ca venirea mea pe lume nu a fost un motiv de bucurie pentru ei, altfel m-ar fi pastrat. Am fost pus intr-un centru de plasament, unde am fost total lipsit de dragostea parinteasca si de toate avantajele pe care le are un copil cu parinti. Nu mi-a dat nimeni un sfat bun,nu mi-a spus nimeni o vorba buna multi ani la rand. Copiii ce mai mari ne bateau si ne faceau tot timpul zile fripte noua, celor mai mici. De exemplu asta se intampla ori de cate ori nu le dadeam ce-mi cereau sau nu faceam ce-mi spuneau ei sa fac: sa fur, sa ma bat cu alti copii sau tot felul de chestii de acest fel. Nu stiu de ce dar parca cu ce treceau anii si cresteam, situatia de acolo devenea din ce in ce mai insuportabila pentru mine.

Eram asa de flamand de afectiune si dragoste, nimeni nu imi arata acest lucru, nici chiar cei abilitati si platiti pentru asta: ma refer aici la educatoare si profesori. Cred ca faptul acesta, lipsa aceasta de afectiune cu care m-am luptat, copil fiind, m-a marcat pentru tot restul vietii. Spun acest lucru nu pentru a-mi plinge de mila sau a obtine nu stiu ce favoruri, dar daca un om nu are nici un sprijin, nici o familie care sa-i pese de el si sa-l ajute in momentele grele, unui astfel de om ii este foarte greu sa faca ceva bun cu viata lui. In ceea ce ma priveste, de atatea ori am simtit nevoia sa pling pe umarul cuiva, sa spun durerea mea cuiva caruia sa-i pese cu adevarat, de multe ori am vrut sa isbucnesc in lacrimi, mi le-am oprit cu un nod in git. Am crescut in ideea ca un adevarat barbat trebuie sa fie dur si sa nu planga niciodata. Acum cred ca aceasta nu este ceva ce ar trebui sa caracterizeze un adevarat barbat. La varsta de 14 ani a trebuit sa ma confrunt cu o problema destul de serioasa: trebuia sa ies si eu in lumea reala, dincolo de zidurile centrului de plasament. La inceput am crezut ca o sa-mi fie usor printre oameni, dar nu a fost asa. Am fost inscris la un liceu si am inceput sa merg la cursuri, dar neajunsurile financiare m-au coplesit. Ce a urmat cred ca intuiti, am intrat intr-un cerc de "prieteni" nu tocmai potriviti si am inceput sa fac tot felul de lucruri rele( sa neglijez cursurile, sa fur, sa creez scandaluri). In cele din urma, datorita absentelor foarte multe, am fost exmatriculat de la liceu.

M-am trezit din nou singur. Din nou am facut o alegere cit se poate de gresita, am ales o cale care mi se parea foarte buna la momentul respectiv: am inceput sa fur si sa fac tot felul de excrocherii cauzand multa durere si suferinta oamenilor din jurul meu. Au trecut asa aproape 2 ani si 6 luni, dupa care am fost prins si internat la o scoala de reeducare si integrare sociala pina la varsta de 18 ani. In acesti doi ani cat am stat internat in acest loc, nu prea mi-a pasat sa fac ceva pentru a ma corecta, dimpotriva, fiind inconjurat si acolo de tineri problema, am luat ce era mai rau de la ei si am devenit si mai rau. La un moment dat am fugit si din acel loc. Am luat parte si la revolutia din Decembrie 89, atunci am vazut moartea cu ochii, am vazut oameni murind langa mine impuscati. In acele momente mi-am pus pentru prima data intrebarea: Doamne , ce e viata asta si eu pentru ce traiesc? Din pacate acesta scurta introspectie nu m-a facut sa-mi schimb cu adevarat cursul vietii si am continuat sa merg pe aceasta cale aparent atat de usoara si buna. Am fost prins din nou an urma savirsirii unei fapte ilegale si condamnat la inchisoare pe 2 ani. Realitatea inchisorii m-a socat de-a dreptul la inceput, dupa care, pentru a putea supravietui, m-am transformat intr-un om rau de tot, un delicvent inrait.

Am inceput sa-i asupresc pe cei mai slabi decit mine, am inceput sa experimentez lucruri anormale si ciudate pe propria-mi piele: ma automutilam pe brate,pe burta, inghiteam tot felul de chestii doar pentru a protesta. Lucrul cel mai bizar este faptul ca aceste automutilari ajunsesera sa-mi faca placere. Decaderea mea era foarte mare, ori de cate ori eram in necaz sau suferinta de orice fel, recurgeam la aceste lucruri, in loc sa ma rog la Dumnezeul cel viu pentru izbavire. In sfirsit a venit si ziua eliberarii mele. Am iesit afara dar cu mentalitatea si obiceiurile dobandite in inchisoare,faptul ca eram liber nu prea m-a ajutat cu nimic. Daca nu ai mintea si inima eliberata de Dumnezeu, nu stii ce sa faci cu libertatea. A trebuit sa infrunt din nou realitatea, dar nu prea stiam sa-mi conduc viata si, ca un facut, urmam intotdeauna sfaturile cui nu trebuia si ma intovaraseam cu cine nu trebuie. Astazi imi dau seama ca, pe tot drumul vietii mele, asa cum a fost, Dumnezeu m-a iubit mult si a fost cu mine la fiecare pas. Mi-a facut parte si de multe bucurii, cu toate ca nu le meritam. Reluandu-mi stilul vechi de viata, am fost din nou prins si inchis, de data asta intr-o inchisoare adevarata cu oameni mari si periculosi.

Timpul petrecut in aceasta inchisoare m-a inrait cumplit, a sters orice urma de omenie din sufletul meu. Am ajuns sa fiu un periculos intre periculosi, chiar si multi gardieni se fereau de mine. Multi dintre detinuti ma ajutau fie din mila sau din teama. Am ajuns in mare parte sa depind de ei, deoarece eu nu aveam familie si fumam. Am inceput sa ma automutilez din nou, lucru care m-a adus de multe ori intre viata si moarte. La un moment dat am incercat si sa ma sinucid, dar nu am reusit, Dumnezeu nu m-a lasat sa mor, avea alt plan pentru mine. M-au eliberat din nou, am iesit afara dar nu prea aveam la cine sa ma duc sau la cine sa apelez. Am incercat sa ma casatoresc dar datorita obiceiurilor mele urite, aveam doar relatii de scurta durata. Am facut ce am facut si am ajuns din nou in inchisoare, unde eram deja recunoscut ca un recidivist inrait. Gardienii ma priveau, care cu mila, care cu dispret. Ma durea lucrul acesta si parca ma inraia si mai mult. In adincul inimii mele tinjeam dupa Dumnezeu, as fi vrut sa vina cineva la mine si sa-mi spuna, sa-mi arate o alta cale decat cea pe care mergeam eu. Cred ca multi crestini din inchisoare ar fi vrut sa faca asta dar le era frica de mine. Eu traiam la fel si pacatuiam intr-un mod oribil impotriva Creatorului meu, pina cand intr-o zi Dumnezeu a zis DESTUL!!

O sa va povestesc cum s-a intamplat MINUNEA schimbarii vietii mele. Eram internat la infirmerie datorita faptului ca trebuia sa fiu operat la stomac. In aceeasi camera era internat un detinut, foarte bolnav si el, dar care, in ciuda durerilor, cinta cantari de lauda lui Dumnezeu. Pe mine m-au surprins si m-au mirat mult aceste cantari crestine, nu mai auzisem asa ceva niciodata. Ma gindeam ce se intimpla cu acest om, ceea ce cinta el nu isi avea rostul in acea camera de spital, asa credeam eu atunci. Totusi,in ciuda a ceea ce credeam eu, omul acesta continua sa dea Slava lui Dumnezeu fara sa fie deranjat de ce se spune a despre el. Cantarile lui mi-au strapuns inima si, intr-o zi, l-am chemat cu voce aspra la patul meu. L-am rugat sa-mi spuna de unde stie aceste cantari crestine. Omul s-a apropiat de mine cu teama si mi-a spus ca el, inainte de a fi inchis, a fost un om foarte rau, dar in inchisoare l-a gasit pe Dumnezeu si s-a pocait. Cuvintele lui parca ma ardeau, l-am intrebat daca crede ca acest Dumnezeu al lui are putere sa schimbe vietile oamenilor, daca are putere sa-mi schimbe si mie viata. El mi-a raspuns ca numai Dumnezeu are aceasta putere, dar m-a atentionat ca numai cu o rugaciune sincera, din suflet pot sa-I deschid inima Mintuitorului Isus Hristos.

L-am rugat atunci pe acest om sa-mi mai spuna despre viata lui de crestin salvat si am descoperit cat de relaxat si linistit era acest om cand vorbea despre Dumnezeu si despre fiul sau Isus, salvatorul de la Golgota. Acest Isus, imi spunea el, m-a iertat pe mine si pe toti acei care doresc primirea prin credinta a lucrarii divine facute la cruce. El, Isus, mijloceste mereu pentru sfintii lui, imi mai spunea omul, adica toti aceia care l-au primit in inima lor prin credinta. Dupa ce mi-a istorisit toate aceste lucruri, omul m-a imbiat si pe mine cu aceasta mantuire extraordinara care se capata prin credinta in Isus. In acel moment am realizat ca mintuirea care o da Dumnezeu prin Fiul Sau, era tot ce aveam eu nevoie. Recunosc ca imi era rusine sa ingenunchez acolo, toti detinutii din acea camera ma stiau ca un om foarte orgolios, violent, aspru si rau.

Totusi cred ca Dumnezeu a lucrat la orgoliul meu si, cand m-am pus in pat sa dorm, mi-am tras patura peste fata si m-am rugat la acest Dumnezeu ceresc, m-am rugat o rugaciune simpla, cateva cuvinte fara nici un inteles poate, dar m-am rugat sincer. L-am rugat pe acest Dumnezeu, care este in cer, sa ma scape din aceasta mare problema de sanatate pe care o aveam si sa-mi crute viata. Daca va face asa, i-am promis ca-L voi urma si-L voi cauta cu sinceritate. L-am mai rugat sa mi se descopere mie si va spun cu mana pe inima ca El intradevar exista si se lasa gasit de cei ce-L cauta dintr-o inima curata. Atunci, acolo a lucrat la inima mea, l-am simtit mai puternic ca niciodata, m-a vindecat de problema care o aveam la stomac, si, mult mai important decat orice altceva, m-a salvat de la moartea vesnica, mi-a pus piciorul pe stanca si mi-a pus in gura o cantare noua. Asta se intampla in anul 1999 spre 2000, atunci viata mea s-a schimbat radical, de atunci nu am mai fumat deloc, nu am mai baut alcool deloc. Nu spun ca nu am mai pacatuit de loc, dar au fost momente de ratacire;

Slava lui Dumnezeu ca m-a gasit si m-a recuperat din ratacirea mea. El este dragostea intruchipata, este bun si indurator si nu tine seama de vremurile de nestiinta, ci vrea ca toti oamenii sa se intoarca la El si sa se pocaiasca. Anii care au urmat nu au fost neaparat foarte usori, dar m-am straduit sa merg pe aceasta cale dreapta care este Fiul Sau, Isus Hristos. S-a intamplat sa cad in pacat cu s-au fara voia mea, dar Dumnezeu m-a ridicat inapoi de fiecare data si m-a intarit sa merg mai departe. El m-a acceptat asa cum eram dar m-a iubit prea mult pentru ca sa ma lase asa cum eram. El m-a ocrotit cu bratul sau biruitor si pentru asta aduc mereu multumiri si laude Domnului. Suferinta este mare in acest loc plin de intuneric, dar cea mai mare suferinta a fost suferinta Domnului Isus pentru mine, pentru omenire. Multi ani lucrul acesta eu nu l-am stiut. Acum suferinta are un nou inteles pentru mine: Biblia ne spune ca, atunci cand noi suferim pentru Domnul Isus si pentru aproapele nostru, rasplata noastra este mare in cer. Dumnezeu ne spune prin Scripturi sa-L chemam, sa-l cautam cu toata inima noastra in incercari si in bucurii. Ce frumos spune Cuvantul lui Dumnezeu ca, pe cind noi inca traiam in faradelegile noastre, Isus Fiul lui Dumnezeu si-a dat viata pentru noi, aplatit pretuls de rascumparare pentru toata omenirea si ca oricine doreste sa fie salvat prin credinta este mantuit! AMIN!!!

El ne-a poruncit sa-i hranim pe cei flamanzi, sa-i imbracam pe cei goi si sa-i vizitam pe cei bolnavi. Nu vom avea niciodata vaata deplina pe care vrea Dumnezeu sa ne-o daruiasca, pana ce nu invatam sa-i iubim pe semenii nostrii. Multumesc Tatalui ceresc ca in anii lungi si grei de suferinta, m-a ajutat mult in cresterea mea spirituala, mi-a ascultat rugaciunile si m-a iertat prin singele sfant al Fiului Sau. Cum sa nu fiu bucuros de un asa dar ceresc!! M-a umplut de pace si de bucurie, lucruri de care eu nu prea avusesem parte, m-a ajutat sa devin mai bun, mai bland, mai intelegator. Cuvantul Lui ne invata ca cine este credincios in lucrurile mici, va fi credincios si in lucrurile mari, niciodata nu este prea tarziu pentru un nou inceput. Adevarata schimbare porneste din interiorul nostru si hotararea noastra de a fi crestini mai buni cu fiecare zi care trece este sprijinita intru totul de Domnul Isus Hristos, care poate sa spele viata si sufletul fiecaruia dintre noi. Schimbarea odata facuta in interior trebuie neaparat sa se vada si in exterior, in relatiile cu oamenii din jurul nostru. Primirea lui Isus de catre cineva este cea mai inteleapta decizie care se poate lua de vreun muritor pentru a deveni nemuritor, mostenitor al cerului impreuna cu sfintii.

Aceasta este in mare parte povestea si experienta vietii mele, schimbarea facuta de Domnul in mine si as dori sincer ca toti cei care L-au primit deja pe Domnul Isus si au o inima curata sa ramina tari in credinta in El si Dumnezeu, care vede totul, ne va rasplati osteneala. Iar cei care nu L-au primit inca in inima lor ca Mantuitor si Domn pe Isus Hristos, Regele regilor si Imparatul imparatilor, sa se grabeasca al primi cu bucurie cata vreme se spune ASTAZI! Harul lui Dumnezeu sa ne umple inimile, a voastre si a mea deopotriva.

Fiti binecuvantati!!!!

Din penitenciarul Aiud, N. Dumitru

  Solicitare
P. Vasile- Tg.Mures

Har si pace de la Dumnezeu si de la Domnul Isus Hristos! Amin! Dragii mei frati in credinta, nadajduiesc ca Domnul Isus va lucra si voi primi un ajutor din partea voastra dumneavoastra care va fi pentru mine o binecuvantare, o mare mingaiere, un ajutor de mare trebuinta nevoilor mele - in marele necaz in care ma aflu. Va rog sa nu va suparati pe mine sau sa credeti ca umblu dupa foloase materiale, dar credeti-ma, frati mult iubiti, iau martor pe Dumnezeu Tatal ca nu am pe nimeni aici pe pamint care sa ma ajute! Va rog sa-mi scrieti mai mult despre voi ca sa mi se imbuneze inima si mie caci nu e nimeni care sa-mi impartseasca simtirile si sa se ingrijeasca de mine. Multumesc intotdeauna Domnului meu pentru dragostea cu care ma inconjurati si stiu ca Domnul este acela care lucreaza in voi si va da si vointa si infaptuirea. Va rog din suflet sa va rugati Domnului nostru pentru mine am atita nevoie de El! Sunt slab de multe ori, totusi nevoile si necazurile prin care trec ma intaresc in Domnul si prin harul Lui sunt ce sunt acum: un fiu iubit al LUI. In cea ce ma priveste, sunt cel mai neinsemnat om, dar Dumnezeu m-a ales si m-a ajutat sa pricep voi Lui si sa-l marturisesc pe Hristos cel inviat din morti, prin care noi azi traim, si nu mai traim pentru noi cii pentru Dumnezeu........... Va rog sa-mi trimiteti un pachet pina in Craciun cu ce va va da Domnul pentru mine,dar sa nu-mi puneti mincare ca nu prea pot minca. As avea nevoie de mai multa pasta de dinti, citeva periute si un pulover gros; nu foarte mare, caci am slabit mult. Acum va las in bratul Domnului si ma rog ca puterea Lui sa va intareasca, sa va dea multa sanatate!! Aveti grija de voi si nu va departati Domnul! El este VIATA NOASTRA!! Dumnzeu sa va binecuvinteze!!

Urare
B. Laios- Arad
Stimati membrii ai Fundatiei Rescue, va pot anunta cu mare bucurie in suflet ca, azi, 09.12.2004 am primit coletul de la dumneavoastra. Ce pot sa va spun, traiesc o mare, mare bucurie pentru acst gest umanitar pe care l-ati facut pentru mine si nu numai!! Intr-adevar, asa cum si dumneavoastra mi-ati scris de multe ori, avem un Dumnezeu puternic si, daca il cautam cu adevarat, El ne ajuta chiar si atunci cand viata pare insuportabila de trait. Acum, spre incheierea acestui an care ne-a adus tuturor si bune si rele, eu voi incerca sa imi aduc aminte acele cuvinte specifice urarilor sarbatorilor de iarna si va rofg sa primiti din partea mea un sincer LA MULTI ANI!!, Craciun fericit si sanatate de la Dumnezeu impreuna cu implinirea tuturor dorintelor bune alaturi de Domnul ISUS!! Va multumesc si va doresc multe binecuvantari de sus!!!

Marturisire
P. Valentin- Gherla
Dragi prieteni, eu va doresc har si pace dela Duimnezeu Tatal nostru si de la Domnul Isus Hristos! Vreau sa va spun ca am primit atat scrisoarea dumneavoastra, cat si pachetul, ce sa zic, va multumesc din tot sufletul meu de pacatos. Ma bucur ca aici in necaz si stramtorare, am ajuns sa-l cunosc pe Mantuitorul meu Isus. Daca nu as fi ajuns aici, sa stau inchis si fara libertate, cu siguranta nu l-as fi acceptat pe Isus ca mantuitor si viata mea ar fi ramas in continuare in ghearele celui rau. Va multumesc inca o data ca mi-ati scris aici unde sunt inchis si va multumesc ca aveti rabdare cu mine si faceti tot ce va sta in putinta ca sa-mi deschideti ochii. Dar ce mai multe multumiri le aduc lui Dumnezeu; Slava Lui pentru ca asa a gasit El cu cale ca AICI sa-mi arate lumina cea adevarata!! Din inima rostesc catre tronul cel ceresc: SLAVA INTRU DEI DE SUS LUI DUMNEZEU SI PE PAMANT PACE, INTRE OAMENI BUNAVOIRE!!! Ce minunat a lucrat El in viata mea!!!!! Va multumesc mult pentru sfaturile pe care mi le-ati scris; sa stiti ca am ascultat sfaturile pe care mi le-ati dat si, cu ajutorul Domnului, le pun in practica in viata mea de zi cu zi, pana la ultima suflare. Va multumesc in numele Domnului Isus pentru hrana spirituala pe care mi-ati trimis-o ti pentru ca ati luat aminte la apelul meu. Ma gandesc de multe ori cu dor in inima la cei dragi inimii mele si realizand ce mare dragoste ne leaga in Isus, ma bucur mult in asteptarea fericitei noastre nadejdi!! Minunat lucru este credinta in Dumnezeu!! Prin puterea ei sufletul nostru ramane legat de Domnul in orice imprejurare ne-am afla; chiar cand toti din jurul nostru ne stau impotriva. Da, sufletul, care prin credinta apuca fagaduintele Domnului, stie cu siguranta ca nu v-a fi parasit de El niciodata! Ce fericire pe noi sa-L avem pe insusi Domnul ca reazem, pace, mangaiere in mijlocul amagirilor de tot felul in care traim. Ce fericire pe noi ca ne putem baza pe El, ce sprijin binecuvantat, ce adapost sigur! Fie ca intotdeauna Dumnezeu sa fie adapostul nostru!!
Marturisesc cu recunostinta adanca si cu ochii inlacrimati inaintea Domnului, multumirea sufleteasca si bucuria nemarginita de care El m-a invrednicit sa am parte prin dumneavoastra. In mijlocul suferintei am descoperit lumina minunata si revarsarea puternica a Duhului Sfant, experiente pe care fiecare dintre dumneavoastra le-ati simtit si le simtiti. Am simtit mereu in sufletul meu vibrand puternic Harul acesta revarsat cu plinatate prin fiecare cuvint din Scriptura. S-a spus de la inceput ca nunta este o taina, poate una dintre cele mai minunate taine de care dragostea lui Dumnezeu s-a folosit in dorinta de a face fericita coroana creatiunii mainilor sale: OMUL!! Prima nunta a avut loc in Rai. Ce minunat trebuie sa fi fost; intregul cer a participat la aceasta binecuvantata uniune: Adam si Eva. Ce fericit trebuie sa se fi simtit omul tanar, iesit din mana lui Dumnezeu, perfect si binecuvintat. A adormit si, cand s-a trezit a vazut-o langa el pe Eva, cea mai frumoasa, mai gingasa fiinta din lume.....in ea Dumnezeu pusese bucurie, mangaiere si mai presus de orice, pusese dragoste pentru el, pentrun om. Ce minunat trebuie sa fi fost visul acela cand Domnul a plamadit din coasta de langa inima lui pe Eva cea minunata, cea care avea sa imparta cu el intreaga viata. Despre Dumnezeu spune psalmistul in Psalmul 84: 11 ca El da favoare si glorie. Dumnezeu insusi nu le va retine nimic din binecuvantari Lui pentru cei care umbla in neprihanire. Dumnezeu nu este partinitor, zice apostolul Petru, si in orice popor, in orice neam de orice limba cine se teme de El si practica dreptatea, este primit d El. Toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu indiferent de caracteristicile lor fizice. El este Dumnezeul libertatii si ce mare binecuvantarea este libertatea pe care El o acorda!.......