|
Acum trei saptamani, eram la ultima intalnire in penitenciarul din Arad si am vazut cum capul lui ii tremura in timp ce lua cateva carti ca sa le dea celor in detentie. L-am privit in timp ce impartea cartile si ma gandeam “Oare cat timp o va continua in felul acesta?”. Insa Thorkil era de neclintit in hotararea sa de-a face ceea ce i-a cerut Domnul. Insa, nu numai “incapatanarea” il determina sa continue. Iubea oamenii cu o dragoste care nu putea sa vina decat din relatia cu Isus, si iubirea aceasta nu era numai pentru cei care il iubeau pe Dumnezeu. Pur si simplu ii pasa de oameni. Ultima data cand am venit in Romania, a trebuit sa ne oprim in Oradea pentru trei ore deoarece drumul era blocat, insa nu numai de aceea. Thorkil dorea sa viziteze o familie la care tinea foarte mult. Mai vreau sa amintesc inca o calitate de-a lui Thorkil. Cand spunea ca face ceva, aceea se implinea. Oamenii stiau ca pe acest om se puteau baza, ca e de incredere; isi tinea intotdeauna cuvantul. Putea fi comparat cu un rege, intrucat cauta mereu ca cuvintele lui sa se indeplineasca si de aici venea respectul oamenilor fata de el. Cand am venit prima data in Romania am vazut ca nimeni altcineva nu putea sa faca munca pe care o facea Thorkil. El era omul pe care Dumnezeu l-a ridicat sa faca munca pe care numai el putea sa o faca. Dumnezeu l-a trimis pe Thorkil sa samene Evanghelia intr-un loc greu, si a facut-o “inmuind” pamantul tare cu o determinare de neclintit, aducand dragostea lui Isus oamenilor, chiar celor de care la nimeni nu le pasa si vorbind ca un rege care se tinea intotdeauna de cuvant. Trei calitati a lui Thorkil au “inmuitat” pamantul tare astfel incat Evanghelia sa poata fi semanata in penitenciar. Si numai Thorkil putea sa faca asta… dar acum e diferit. E o noua zi. E ziua secerisului si acum altii pot veni sa culeaga ce a semanat el. Dumnezeu a fost Cel care l-a trimis pe Thorkil sa samene, si duminica 4 Ianuarie Dumnezeu i-a spus “Gata, ai terminat; poti veni Acasa”. Si daca am putea sa vedem dincolo de cortina, l-am vedea pe Thorkil pasind in prezenta Regelui regilor si a Domnului domnilor. Si puteam sa-I auzim pe cei prezenti intreband “cine este acest om care se apropie de tron?” si raspunsul ar fi “acest om este unul dintre maretii oameni ai lui Dumnezeu”. Ii multumesc lui Dumnezeu, pentru privilegiul pe care l-am primit de-a sta in prezenta lui Thorkil in aceasta misiune. Nu sunt multi oameni despre care as spune ca sunt mareti, dar Thorkil este unul din ei. De mult ori Thorkil m-a incurajat dupa ce am fost la penitenciar. Ma privea in ochi si imi spunea: “ Steve iti multumesc foarte mult pentru aceea predica”. Nimeni nu m-a incurajat asa cum o facea Thorkil, si o sa-mi lipseasca incurajarile lui. Insa Thorkil a lasat in urma ceva mult mai minunat decat incurajari, iar Cosmin si Monica poate sa confirme lucrul acesta plus toti cei care se implica in aceasta misiune. Ne-a lasat un exemplu de urmat si un standard la care putem si noi sa ne ridicam. Sa slujesti pe Dumnezeu cu o determinare de neclintit; sa iubesti oamenii cu o dragoste care nu poate sa vina de altundeva decat dintr-o relatie vie cu Isus; si sa vorbesti ca un rege care-si tine cuvantul, fiind un om pe a carui cuvant te poti baza. Adesea Thorkil ne povestea cum el si Sonia, sotia lui au renuntat la ferma pe care o aveau pentru ca Dumnezeu i-a chemat. Vreau sa le multumesc pentru ca au renuntat la ferma pentru ca o alt fel de recolta sa poata fi culeasa. Thorkil a plecat Acasa sa primeasca rasplata vesnica. Sonia va primi si ea la randul ei rasplata vesnica. Cineva spunea (Jim Elliot): “Nu e prost cel care renunta la ceea ce nu poate pastra, pentru a castiga ceea ce nu poate fi pierdut”. Inapoi |