”Eu, Cantauz Laurentiu, am comis cele mai odioase pacate, ajungand sa incalc atat toate cele 10 porunci cat si alte legi penale incat Dumenzeu m-a lasat sa ajung aici ca mai apoi sa mi se faca cunoscut intr-un fel caracteristic Lui.

In 2003 am primit o carte „Iertat de doua ori” in care un om nevinovat de capetele de acuzare este inchis, in primii 9 ani de detentie il cunoaste pe Isus, trece printr-o serie de probleme dar le rezolva cu ajutorul lui Isus. Dupa eliberare primeste o scrisoare anomina si crede ca acea scrisoare este de la Isus. Se implica in lucrarea misionara insa moare fiind amnistiat. Continutul acestei scrisori m-a facut si pe mine sa-mi schimb atitudinea, modul de a-i vedea pe oameni, m-a smerit asa de mult incat acum nu pot decat sa-I multumesc pentru ca mi-a scris si mie. Este practic o scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru mine, o dragoste ce nu tine seama de trecut ci doar de prezent si viitor. Acesta a fost inceputul cunosterii lui D-zeu si a planului Sau de mantuire fata de mine prin jertfirea Unicului Fiu: Domnul Isus Hristos, ca dupa marturisirea pacatelor si cererea iertarii, El Cel plin de dragoste vesnica sa-mi spele cu sangele Sau Sfant toate nelegiurile si sa ma faca la fel sau mai alb decat zapada.

Dupa doua chemari, la 12 si la 21 de ani, la 12 ani l-am respins fortat de parinti care au aveau niste conceptii despre pocaiti (adventisti) iar la 21 de ani din cauza stapanirii intunericului ce pusese control pe mine, L-am respins ca mai apoi sa-L cunosc in 2003 aici, la inchisoare, cea mai josnica institutie ce ar putea exista pe acest pamant.

Dar sa nu uitam ca Domnul pentru acestia si pentru mine a venit in lume, nu pentru cei care deja Il urmau pe Tatal cel Ceresc indeplinind sarcinile date de El. Pentru cei cazuti in pacat a venit El, nu pentru cei neprihaniti.

Imi pare nespus de rau ca dupa ce Isus a fost rastignit de cei din vremea aceea, am reusit din cauza necunoasterii si a nelegiurilor sa-L rastignesc, sa-I strapung mainile si picioarele cu piroanele nelegiurilor mele.

Am gasit o cale de a ma intoarce la El, de a-L accepta dupa ce mi S-a descoperit intr-un fel nemaintalnit pana acum: scriindu-mi El, cu Mana Lui cea dreapta, o scrisoare de chemare la pocainta si iertare, batand la usa inimii mele pentru a-I deschide, pentru a-L primi inauntru ca El sa cineze cu mine si eu cu El, cum spune Apocalipsa 3:20.

Le-am facut cunoscut acest fapt si celor de acasa (mama, concubinul) unii m-au felicitat, altii nu s-au pronuntat abtinandu-se.

Am continuat si voi continua in fiecare scrisoare sa le spun cate ceva despre lucrarea Domnului Isus in dreptul persoanei mele si ma voi ruga de fiecare data sa le starneasca un interes major de a cunoaste Cuvantul, Vestea cea Buna, Evanghelia.”